Portrete: Andreas Bellu şi povestea limonadei sale

Ne-am întâlnit cu Andreas Bellu în clădirea BMW Welt din München. Într-un fel sau altul, am fost la el „acasă” – în primul rând pentru că momentan este stabilit în proximitatea metropolei germane, apoi pentru relaţia de trei decenii pe care a avut-o cu BMW, până să iasă la pensie. Până la momentul limonadei BMW însă, interlocutorul nostru ne-a povestit despre „lămâile” lui din România comunistă.

Andrei Bellu şi-a început cariera la Întreprinderea de Autoturisme Piteşti, în 1971, după ce a absolvit Facultatea de Mecanică ca inginer specializat în motoare termice. Din nefericire, postul de motorist de la Colibaşi era deja ocupat, aşa că a acceptat locul liber din secţia Prototipuri, în Departamentul de Testări, unde s-a ocupat de subansamblurile şasiului pentru Dacia 1300. Şi pentru că disponibilitatea locurilor de muncă la Colibaşi era una restrânsă, domnul Bellu a văzut această oportunitate ca pe un noroc, „pentru că motoare ştiam deja. Asta mi-a lărgit gama tehnică.”

Exact cum fiecare dintre noi speră ca într-o bună zi să lucreze fix la ce-şi doreşte mai mult, şi Andrei a sperat să ajungă, într-un final, în Departamentul Motoare de la Colibaşi. Fără să stric povestea, am să te anunţ de pe acum că asta nu se va întâmpla. „Singurele motoare pe care le-am făcut au fost doar motoarele maşinilor mele de curse.”

Pagini: 1 2 3